Dosarul lui Copos uimeşte Comisia Europeană

Dosarul „Loteria I”, în care fostul vicepremier Gheorghe Copos este acuzat de evaziune fiscală, forţează membrii Comisiei Europene (CE) să ne atragă din nou
atenţia asupra lentorii cu care magistraţii români judecă marile cazuri de corupţie. Astfel, potrivit proiectului raportului pe justiţie, care va fi dat publicităţii miercuri „este izbitor că aproape niciunul dintre cazurile de interes public nu a primit o decizie în prima instanţă, cu atât mai puţin o decizie finală”.

Dosarul lui Copos, în care după trei ani magistraţii nu au citit nici măcar rechizitoriul, este dat ca exemplu clar al modului anevoios în care se soluţionează dosarele
în România. Comisia recomandă adop tarea unei legi care să elimine suspenda rea ju decării unui pro ces, în cazul în care dosarul aflat pe rol este trimis la Curtea Constituţională (CC), unde stă uneori luni întregi până la pro nunţarea unei sentinţe.

Potrivit reprezentantului Freedom House, Cristina Guşeth, „ar trebui să se ţină cont
de recomandările Comisiei, întrucât se ajunge la prescripţia faptelor, iar cei care aduc prejudicii de milioane de euro
scapă nepedepsiţi”.

Zece amânări în primul

an

Dosarul fostului vicepremier a ple cat din mâinile procurorilor anticorupţie către instanţă în 2006, după un an de anchetă.

Odată ajunsă cauza pe rolul instanţei, a început şi tergiversarea: nu mai puţin de zece amânări s-au dat doar în primul an de aşa-zis proces. „S-au folosit deja tradiţionalele chichiţe: banala lipsă de apărare sau in com petenţa organului de urmărire pena lă”, au explicat, pentru EVZ, spe cialişti în drept penal.

De două ori la Curtea Constituţională

În 2007, dosarul a ajuns la Curtea Constituţională. După şapte luni de dezbateri, judecătorii au dat un verdict: au respins excepţia invocată de apărători, şi a nume că prejudiciul de peste un milion de euro nu era exprimat în lei.

Din martie, dosarul lui Copos se află pentru a doua oară la CC, după ce avocaţii au invocat alte excepţii de neconstituţionalitate, care fac referire la competenţa Curţii Supreme în caz de schimbare

a calităţii inculpatului Copos, dat fiind că nu mai e parlamentar.