România, ţara cu 8 milioane de asistaţi

România a devenit, în ultimii ani, o ţară de asistaţi social. Numai din bugetul Ministerului Muncii, în 2007, aproape 8 milioane de persoane primeau o formă de asistenţă socială. Este adevărat că nu ajunge nimeni să se îmbogăţească din alocaţiile şi indemnizaţiile acordate de Ministerul Muncii, dar, adunate, aşa-numitele prestaţii sociale ajungeau în 2007 la 1,7% din PIB. Acestora se adaugă asistenţa acordată de alte ministere şi administraţii locale, iar cele mai importante sunt sumele alocate pentru asigurarea venitului minim garantat.

De ajutorul statului pentru a ajunge la acest venit beneficiază în prezent 380.000 de familii şi persoane singure. Partea proastă a dărniciei guvernamentale este că nu există nici o coerenţă în gestionarea unitară a fondurilor. Ministerul Muncii, celelalte ministere, bugetul de stat şi autorităţile locale emit acte normative după acte normative fără să ştie unele de altele.

Nici măcar în cadrul aceluiaşi minister, al Muncii, de pildă, nu se ştie dacă sunt familii care primesc simultan mai multe forme de asistenţă, câţi români trăiesc exclusiv din ajutorul statului şi mai ales nu se ştie câţi ar putea fi „reconvertiţi” să treacă în câmpul muncii, având în vedere deficitul de muncitori de pe piaţă. Abia acum, cu ajutorul UE şi al Băncii Mondiale, se încearcă punerea la punct a tuturor „tabelelor” de asistaţi. Thedora Bertzi, secretar de stat în Ministerul Muncii, spune că instituţia care va gestiona unitar asistenţa socială la nivel naţional, precum şi softul care ne va permite să avem date mai clare despre situaţia asistaţilor vor deveni funcţionale cel mai devreme peste un an.

Revenind la cheltuielile din bugetul Ministerului Muncii, cele mai mari sume sunt indemnizaţiile pentru creşterea copilului în vârstă de până la doi ani acordate mamelor salariate – 800 de lei pe lună –, bani care nu reprezintă o pomană, ci o compensare a banilor pierduţi de mamele care vor să stea alături de prunci după naştere. Aceste indemnizaţii se alocă însă doar la 190.000 de beneficiari, din cei 8 milioane. În topul sumelor „împărţite” de Ministerul Muncii, după indemnizaţiile pentru copiii ale căror mame lucrează urmează ajutoarele de încălzire. Cuantumul acestora variază în funcţie de venitul familiilor şi modul de încălzire – de la 500 la 125 de lei pe lună.

Subvenţiile nu se mai acordă însă câtorva sute de mii de familii, ci la peste 4 milioane. În fine, lista „prestaţiilor sociale” se întinde pe trei pagini de tabele scrise mărunt şi cuprinde peste 45 de forme de sprijin, ca: alocaţia de stat pentru copii, alocaţia familială complementară, alocaţia de susţinere pentru familia monoparentală, alocaţia de plasament, indemnizaţia lunară de hrană pentru bolnavii HIV/SIDA, ajutoare de urgenţă, trusou pentru nou-născuţi, sprijin financiar la căsătorie, drepturi pentru persoane cu handicap, subvenţii pentru asociaţii şi fundaţii etc.

Este paradoxal că, deşi statisticile arată că sărăcia a scăzut în ultimii ani în România, numărul de beneficiari de asistenţă socială a crescut. Asta s-ar putea datora şi unei „definiţii” neadecvate a sărăciei folosite de Statistică. „Numărul de beneficiari de asistenţă socială a crescut deoarece s-au diversificat prestaţiile şi au crescut baremurile. Astfel, în ultimii ani au fost adoptate legi noi, care dau dreptul la ajutoare de la stat unor noi categorii de cetăţeni, iar pe de altă parte a crescut limita venitului până la care poţi primi ajutor de la stat.

La ajutorul de încălzire, de pildă, anul trecut am crescut limita la 615 lei, incluzând probabil printre beneficiari şi persoane care lucrează pe salariul minim. Am considerat că nu se pot asigura dintr-un venit mai mic de 615 lei factura la încălzire, masa şi cheltuielile strict necesare, zilnice”, spune Theodora Bertzi, secretar de stat în Ministerul Muncii.

Info plus
:

Asistenţă

Numărul de beneficiari care primesc lunar o formă de asistenţă socială din bugetul Ministerului Muncii a crescut astfel:în 2005 erau 4.078.177, în 2006 – 4.293.318, în 2007 – 7.755.505.