joi, 26 martie 2009

Alegeri cu uninominalul în gât

Nici dacă ar oferi recompense grase în euro, partidele nu ar găsi candidaţii doriţi pentru primăriile marilor oraşe. Mai sunt două luni şi jumătate până la alegeri, iar discuţiile despre cine, unde, cum au avut drept singur rezultat concret fixarea unor termene de anunţare a candidaturilor, determinată de nevoia de a urgenta lucrurile, şi nu de găsirea unor răspunsuri. Adunate de la stânga şi de la dreapta, doar patru persoane au declarat ferm că vor la primărie: finul preşedintelui Băsescu, Gheorghe Falcă, de la PDL, la Arad, Gheorghe Ştefan (Pinalti), de la acelaşi partid, la Piatra Neamţ, Radu Mazăre de la PSD, la Constanţa, şi Dan Bittman de la ecologişti, la Bucureşti. Alţii nici cu rugăminţi fierbinţi nu se înduplecă, de parcă statura şi ambiţiile lor politice ar întrece porţile cetăţii.

Partidele ar putea depăşi uşor impasul, dacă ar lăsa organizaţiile locale să facă nominalizarile, dar hipercentralizarea deciziei politice este singura modalitate în care ştiu să funcţioneze, iar la alegerile locale şi parlamentare de anul acesta, liderii vor controla mai mult ca niciodată iniţiativele din teritoriu.

Triplul scrutin uninominal – pentru primari, pentru şefii de consilii judeţene şi parlamentari - le pune însă o insurmontabilă problemă: cea a oamenilor. Pentru a capta atenţia electoratului, le trebuie nume, nu anonimi, măcar o notabilitate din partea locului, dacă nu una unsă cu alifie de Bucureşti.

La PD-L, un detaşament din conducerea partidului a fost dislocat în judeţe, ţintind şefia consiliilor, dar majoritatea primăriilor au rămas descoperite. Democrat-liberalii întreţin un aşa-zis suspans în legătură cu Capitala, când, de fapt, nu au niciun aspirant, Adriean Videanu, Vasile Blaga, Liviu Negoiţă persistând în refuzuri. PSD stă şi mai prost: cu excepţia unor baroni care ţin să-şi reînnoiască mandatul, nu există alţi pretendenţi.

Geoană le-a cerut, din nou, colegilor de Birou să se arunce în bătălia locală şi l-a ascultat doar Ilie Sârbu, care vrea şefia Consiliului Judeţean Timiş. De primării fug toţi aceia cu vână politică. Ordinea importanţei la locale s-a inversat pentru toţi: victoria nu se mai măsoară în numărul oraşelor câştigate, ci al consiliilor judeţene, în tandemul şef de judeţ-primar fiind considerat – din motive de mânuire politică a banilor – mai puternic cel dintâi. Partidele nu au însă nume pentru a asigura, fără Bucureşti, 42 de astfel de cupluri.

Prea mult uninominal, pentru posibilităţile lor. L-au înghiţit forţat şi, acum, le stă în gât. De unde să scoată personalităţi sau oameni cu vocaţie administrativă, când, de ani de zile, nimic nu mai creşte şi nu se mai coace în serele lor?! Organizaţiile de tineret sunt bune la făcut campanii
electorale şi primire voioasă a bătrânilor cu ifose academice, veniţi, la şcolile de vară, să le înveţe politica. Invariabil, tinerii cer o treime din locurile eligibile, dar primesc două-trei şi doar unuia dintre ei i se dă un scaun, mai în spate, la masa veşnicilor înţelepţi ai partidului.