Elena Basescu si Arhiepiscopul Laurentiu

La inceputul acestei luni am aflat din ziare ca domnisoara Elena Basescu, fiica presedintelui nostru, a fost aleasa in secretar general al tineretului din Partidul Democrat-Liberal cu 98% din voturi. Felicitari! Cica nu prea stapaneste limba romana. Nu are nicio importanta. Nu spunea Elena Ceausescu "codoi" (CO2) cand venea vorba de bioxidul de carbon? Si cu toate acestea a ajuns savanta de renume mondial.

Dupa aceasta alegere am luat cunostinta despre alta victorie electorala pe care riscam s-o ignor daca o doamna preoteasa nu-mi trimitea o gazeta de a carei existenta nu aveam habar: "Ziarul Lumina". Acolo am citit ca IPS Laurentiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului, a devenit prin sufragiu democratic decanul Facultatii de Teologie din Sibiu. De-acum, decanul Laurentiu Streza se afla sub ascultarea arhiepiscopului omonim si se poate consulta oricand cu chiriarhul. Pacat ca nu mai este la moda monologul interior, consacrat in anii '60 de dramaturgul Samuel Beckett.
Spre deosebire de domnisoara Elena Basescu, IPS Laurentiu n-a avut contracandidat cu prilejul scrutinului si a fost ales in unanimitate. Imi imaginez cu cata bucurie ii va fi dat votul fiul sau - nu duhovnicesc, ci dupa trup -, domnul Ciprian Streza, lector la aceeasi Facultate de Teologie din Sibiu. Inainte sa isi asume "ingerescul chip", IPS Laurentiu a facut sa vina pe lume cinci copii. Dar numai patru din ei ii sunt subalterni: lectorul amintit, un alt fiu care preda muzica la aceeasi facultate, o fiica bibliotecara la Arhiepiscopia din Sibiu si alta informaticiana tot acolo.
IPS Laurentiu, care sta pe scaunul - de fapt: numai pe un sfert din el - lui Andrei Saguna, s-a pronuntat la sesiunea Sinodului din noiembrie trecut impotriva legiuirilor inaintasului sau, vechi de vreo 150 de ani, potrivit carora clericii si mirenii din adunarile eparhiale au drept de vot la alegerile de ierarhi. Daca domnul Ciprian Streza va parveni vreodata in Adunarea Eparhiala a Arhiepiscopiei Sibiului, nu va mai putea alege episcopi. Ce lupta s-o fi dat in forul launtric al IPS Laurentiu, intre inima
sa de tata si cea de calugar (mai noua), pana ce in aceasta confruntare cardiaca sa biruie emisfera monahala a cordului Inalt Prea Sfintiei sale!...
Succesul domnisoarei Elena Basescu in alegerile pomenite mai sus mi-a amintit de fiicele lui Gheorghe Gheorghiu-Dej: Tanti si Lica. Niciuneia dintre ele nu i-a placut politica. Prima s-a maritat cu un compozitor de muzica usoara, spre nemultumirea parintelui ei. Tanti Gheorghiu, sau Tanti Grigoriu, nu a fost o prezenta publica niciodata, nu a vazut-o nimeni la televizor, nu-i aparea fotografia in ziare, lumea nu stia cum arata... Nici Lica Gheorghiu nu avea atractie pentru politica. Pentru publicitate
, da. Fiindca s-a voit actrita. Taica-sau ii satisfacea toate gusturile costisitoare, l-a numit ministru pe cel de-al doilea barbat al ei (ca si pe primul, de altfel), ii tolera pasiunea pentru cinematograf, dar n-o agrea. Mai ales ca il mai tachinau uneori Chivu Stoica sau Bodnaras: "Bine, mai Ghita, da' fata asta a ta nu-si putea alege alta meserie?".
Daca ne luam dupa evocarile unor actori, indeosebi ale lui Dumitru Furdui, de pe urma slabiciunii Licai Gheorghiu pentru film, sub aspect material au profitat unii dintre colegii sai, cinematografia nationala si studiourile de la Buftea. Desi odrasla de lider comunist, Lica Gheorghiu era o femeie credincioasa. Fostul secretar al tatalui ei, Paul Sfetcu, aduce marturii concludente in acest sens in volumul "13 ani in anticamera lui Dej". Seful sau l-a trimis sa se cunune la altar si i-a povestit ca Lica ii conditionase mutarea sub acelasi acoperis cu el de mersul duminica la biserica.
In 1988, staretul de atunci al manastirii Cernica, Parintele Teofil Panait, tratandu-ma cu un coniac frantuzesc, mi-a spus: "Stiti de la cine am sticla asta de Courvoisier?... De la ginerele lui Gheorghiu-Dej. A adus-o pentru parastasul de un an al sotiei care e inmormantata la noi. I-a facut toate pomenirile dupa randuiala".